Mizeria este cea mai fetidă, furibundă și parșivă formă de existență a materiei. Se insinuează continuu și fără pic de oboseală în existența noastră, în orice colț de cameră, de trăire sau moment din viață. Are un deosebit talent de-a ne invada conștiința din primul moment în care alegem să-i ignorăm prezența fie din cauza oboselii excesive, fie din ignoranță sau poate fie doar dintr-o lene trainică.
Odată patrunsă în conștiința noastră, Mizeria își creează un chist confortabil înconjurat de stări frumoase și alene de obișnuință și rutină în care se dezvoltă și evoluează în voie transformându-ne viața într-un calvar bine camuflat în viață de zi cu zi. În scurt timp se dezvoltă atât de mult și multilateral încât nu ne mai putem târâ povara și cedăm dramatic sub greutatea propriei ignoranțe implodând dureros. Iar atunci, variantele de rezolvare și vindecare vin de multe ori prea târziu, deoarece operația de extragere a Mizeriei închistate se face cu eforturi supraomenești, necesită timp, iar suferințele pacientului îi pot fi fatale din punct de vedere social moral și social.
Așa că, dragii mei oameni, căutați cu tot dinadinsul să țineți mizeria cât mai departe de existența voastră! Nu-i dați timp și niciun pic de răgaz ca să apuce să se cuibărească, puhavă și mistuitoare, în sufletul și viața voastră! N-o ascundeți sub preș și nu treceți peste cu pas de căprioară!
Nu amânați și nu închideți ochii, fiți ordonați și stârpiți Mizeria oricând o vedeți și/sau o simțiți în apropierea trupului și a spiritului vostru!
Cu drag,
Antim cel Curat de Cele Mai Multe Ori
Foarte adevarat, dar mizeria umana e cea mai grava si greu de suportat.
Pai cam la aceasta se și referă articolul în cea mai mare parte. 😉